Iata ca dupa o perioada foarte indelungata de timp,mi-am adus aminte,in timp ce citeam o postare de pe un alt blog,ca si eu sunt posesoarea unuia.Asa ca mi-am luat inima in dinti,si m-am hotarat sa scriu iar.
Probabil va intrebati de ce am incetat sa mai postez.Ei bine,in perioada in care eram in febra scriitorului,am avut parte de multe evenimente fericite sau mai putin nefericite in viata mea.A trecut insa un an si ceva de atunci,si s-au schimbat multe.
Dar o sa trec peste anumite evenimente,si o sa ma multumesc sa traiesc doar in prezent.De aproape doua luni,m-am mutat inapoi in orasul in care m-am nascut si am crescut,si anume in Bucuresti.Am terminat liceul si am promovat examenul de bacalaureat.Acum ma aflu intr-o perioada de tranzitie intre viata fara griji pe care o aveam,si viata complicata care urmeaza sa o am.
Intradevar,recunosc,e foarte greu.E foarte greu sa ajungi sa fii pe picioarele tale si sa fii nevoit sa iti iei viata in piept.
Problemele in dragoste sau in prietenie pe care le aveai,par neinsemnate pe langa cele de a trai.E greu in momentul in care ajungi sa te lovesti cu capul de zid,si sa realizezi ca esti defapt singur,si trebuie sa te descurci asa cum poti.
E momentul in care devii matur,in care incepi sa iti cauti un job,si crede-ti-ma,nu e o misiune usoara sa ai un job in ziua de azi,un job care sa fie si bine-platit dar sa iti faca si placere.Asa ca,fiind constrans de circumstante,te rezumi la un job mediocru,care sa iti aduca macar un minim de venit cat sa poti trai de pe o zi pe alta,fara sa iti mai permiti luxul de a iesi in oras,sau de a iti cumpara haine de la firme cunoscute.
Si incepi incet-incet,sa ii intelegi pe ai tai,si sa iti dai seama cat de greu trebuia sa le fi fost lor sa iti faca toata poftele,sa intretina o casa,si sa se intretina si pe ei.
Si te enervezi cand vezi ca altii de varsta ta,inca nu au fost nevoiti sa se descurce pe picioarele lor,si sunt inca rasfatati de parinti.Si te intrebi cu ce ai gresit tu,de ce nu poti fi si tu ca ei.Si te descurajezi.Insa,priveste partea plina a paharului.In timp ce tu te maturizezi,ei inca raman copii.Si daca depui suficenta munca,in momentul in care vor ajunge ei in punctul de a-si lua viata in piept,tu deja vei avea experienta suficenta.
Si bineinteles,nu doar astea sunt singurele probleme pe care le intampini.Ar fi imposibil sa nu existe si vesnicele probleme in dragoste.
Probleme care te consuma,si te fac sa te gandesti cand vei gasi si tu persoana perfecta pentru tine.E mai trist cand realizezi ca aceasta nu exista pentru nimeni,ca pentru o relatie sanatoasa,e nevoie de compromisuri din ambele parti,altfel,ajung ambii frustrati si nefericiti.
Si cate si mai cate probleme vor aparea...
Voi ce probleme ati intampinat in viata,si cum ati trecut peste?
Va pup.
