La fel si totusi diferit.

Long time,no see.Ei bine,a fost iar o perioada aglomerata pentru mine si nu am avut timp,rabdare si inspiratie sa scriu pe blog.Imi cer scuze fata de cititorii mei,dar chiar nu am putut sau mai bine zis nu am avut ce scrie.
"Iti dai seama ca tot blogul meu e despre tine?"
Cine stie,isi va da seama.Da,cam de asta nu am mai scris pe blog.Pentru ca nu s-a intamplat nimic prea demn de memorat.
In aceasta seara,s-a produs un declic in interiorul meu.Am realizat anumite lucruri si anume,ca nu intotdeauna obtii ceea ce iti doresti,in masura in care iti doresti,asa ca trebuie sa te multumesti doar cu jumatati de masura.Macar atat,daca mai mult nu se poate.
Cat despre cei din jurul meu,imi permiteti sa va ofer cateva sfaturi,nu?
Nu va lasati calcate in picioare de catre acele scursuri ale societatii,care nu stiu decat sa profite de pe urma voastra si sa va raneasca.Invatati sa va impuneti punctele de vedere.Nu mai fiti disperate,pentru ca disperarea e o metoda prin care ii dai satisfactie celui care vrea sa te raneasca.Fiti puternice,si indiferente.Cum am mai scris intr-un post anterior,indiferenta doare cel mai tare.Al naibii de tare.E cea mai puternica arma pe care o poate detine o persoana.Cum e si in cazul meu.Am fost indiferenta si nu am oferit ceea ce o anumita persoana dorea sa obtina,asa ca acum vorbeste in stanga si dreapta lucruri total neadevarate,cu speranta ca ma va rani.Iar asta doar pentru ca si acea persoana la randul ei,s-a simtit ranita din cauza indiferentei si a  unei anumite alegeri ale mele.Imi pare rau,dar vorbele tale chiar nu ma ating la ora actuala.
Urmatoarea problema.Mi s-a spus in seara asta ca,si aici citez :" Mie mi se pare ca ai fost prea rapida."
Ei bine,ce pot zice,asta am simtit ca vreau sa fac.Fiecare isi face alegerile in viata,chit ca sunt corecte sau gresite.Daca facem greseli,le facem,noi dam cu capul de zid ca mai apoi sa invatam o lectie de viata.Nu ma judecati pentru ceea ce fac sau pentru ceea ce simt.Asta sunt eu,si nu ma schimb pentru nimeni si nimic in lume.Voi continua sa fac tot ce imi doresc atat cat voi crede de cuviinta.
Ti-am zis sa faci ce simti,iar tu ai facut.Invata sa nu ai regrete ci sa inveti ceva din ceea ce experimentezi.Pentru ca viata asta e o serie de incercari,e un drum cu suisuri si coborasuri,iar uneori simti pur si simplu impulsul de a face anumite lucruri.Nu regreta nimic,pentru ca astfel frustrarile se aduna inauntrul tau si nu rezolvi nimic.
Iar acum,in incheiere,ultimul sfat pentru altcineva : e perfect asa cum e totul acum,asa cum suntem acum.Si nu uita,la un moment dat o sa treci peste orice ar fi.Totul e sa vrei.Dar sa stii,eu sunt acolo.
O dimineata frumoasa sa aveti!

De ce nu?

Exista anumite momente in viata noastra,a fiecaruia,in care apar lucruri bune exact cand nu te astepti.Desigur,apar si lucruri rele,dar astazi vom vorbi doar despre the bright side.
Exista momente cand apar in viata ta persoane,care daca le-ai fi cautat nu le-ai fi gasit.Persoane cu aceleasi gusturi ca ale tale si persoana care iti dau tot ce ai planificat atent pana atunci peste cap.Exista o expresie,"dragoste la prima vedere",si poate daca pana atunci nu ai crezut in asa ceva,ei bine,brusc incepi sa crezi.Si esti fericit si crezi ca totul o sa fie super bine,incepi poate sa visezi cu ochii deschisi si sa iti faci planuri si sperante.
Dar,si aici intervine un mare dar,ce se intampla cand esti refuzat(a)?Ce se intampla atunci cand ii marturisesti sentimentele persoanei respectiva(ca o fire deschisa si directa ce esti) iar celalalt iti spune ca nu cauta o relatie?Ca nu se poate asa ceva nici in ruptul capului,deoarece,are alte planuri in minte,iar chestiunea respectiva s-ar intrepatrunde cu planurile lui,riscand sa le dea peste cap?Bineinteles,tu esti dezamagit,ranit chiar,pentru ca ti-ai facut cu adevarat sperante.Si apoi,dupa ce te refuza,se schimba total,la 180 de grade,si  incepe sa fie dulce cu tine,ca apoi bineinteles sa zica tot nu.Te bulverseaza complet,incat ajungi sa nu mai stii ce vrea si ce nu defapt.
Iar acum,un sfat,si nu pentru cei care sunt pusi in situatia de yo-yo,ci pentru manuitorii de yo-yo.
1.In primul rand,incercati sa analizati situatia.Intrebarea aici este : "De ce nu?"De ce sa nu lasati totul in voia sortii,sa fiti spontani?Il tineti pe NU in brate si poate chiar pierdeti ceva bun.De cate ori in viata asta,gasesti o persoana(de sex opus) care sa iti impartaseasca in totalitate(sau aproape) gusturile?De cate ori?Rareori,si aici va spun cu mana pe inima din proprie experienta.Asa ca de ce sa dai cu piciorul la ceva,ce nici macar nu cunosti inca?Incercarea moarte n-are.Decat sa nu incerci ceva ca mai apoi sa te intrebi cum ar fi fost,mai bine te risti,si chiar daca poate nu iese asa cum ti-ai dorit,macar stii ca nu ramai frustrat si cu intrebarea "Cum ar fi fost daca?" in minte.
Risti si castigi,asa ca acum,dragul meu cititor,te intreb:"De ce nu?"
Uneori merita sa zici da.Sau cel putin sa incerci.

Convorbiri.

Pai,in primul rand trebuie sa imi cer sincere scuze pentru absenta mea indelungata pe blog.Dar pur si simplu nu am avut starea necesara de a scrie.
Iar acum,inainte de a incepe,va recomand sa ascultati piesa asta .Se potriveste foarte bine cu totul.
Ei bine,in postul de astazi voi rescrie o discutie avuta intre mine si o prietena foarte buna.Nu ii voi scrie numele,pentru a-i proteja identitatea,dar poate cei apropiati noua isi vor da seama despre cine e vorba.
Totul a inceput la un pahar de vin rosu,iar cu totii stim bine ca vinul dezleaga limbile.
Ea: Stii,mi se intampla de multe ori,inainte sa adorm,sau cand ma trezesc,sau ce ma socheaza si mai mult,in timpul zile,sa incep sa ma gandesc la putinele,dar frumoasele momente petrecute alaturi de el.Si stau si nu imi vine sa cred ce intorsatura au luat lucrurile,cat de sec s-a terminat totul...
Eu: Nu te-ai gandit ca poate asa a fost sa fie?Sa il cunosti,sa petreci acele momente cheie cu el,sa inveti anumite lucruri chiar ca apoi sa plece din viata ta?Poate nu a fost decat un factor menit sa te pregateasca pentru viitor.
Ea: M-am gandit de multe ori si la varianta asta.Vai,defapt,la cate variante nu m-am gandit.Dar pur si simplu nu pot,defapt nu vreau sa inteleg ca gata,s-a terminat si fiecare a mers pe drumul lui acum.
Eu: Tu ai prieten fata mea,el are prietena.Ce poti sa mai faci?Nimic.
Ea: Stiu dar...
Eu: Nici un "dar".Accepta realitatea asa cum e ea,pur si simplu nu a fost sa fie si atat.
Ea: Nu ai habar cat de tare doare cand il vad cu ea.Am crezut ca o sa fiu puternica,dar nu pot.Nu au fost foarte multe intre noi,dar au fost de ajuns sa ma faca sa il iubesc.Iar acum tot nu reusesc sa il scot din mintea si sufletul meu,chiar daca sunt cu "**".Pur si simplu nu pot.Inca am poza cu el pe telefon.Am melodia lui preferata pe telefon.Oare sunt obsedata?
Eu: Nu esti obsedata,obsedata inseamna mult mai mult.Esti doar o inima ranita care inca se vindeca,si inca nu ai gasit persoana care sa te faca sa il uiti pe EL.Adica,in subconstientul tau,in fiecare baiat pe care il intalnesti,il cauti pe EL.Si nu il gasesti.Pentru ca nimeni nu mai e ca EL.Fiecare e unic in felul lui.Dar o sa treaca.Pentru ca timpul,vindeca orice rana.
La vorbele mele,ea a tacut,iar dupa cateva minute,a schimbat subiectul.
Draga mea,stiu ca inca te doare.Dar tu singura iti faci rau cu mana ta.Trebuie sa uiti si sa mergi mai departe.Pare imposibil acum,dar o sa vezi ca poti.Trebuie doar sa vrei.
Iar acum,dragii mei cititori,voi ce sfat i-ati da?
Astept cu drag comentariile voastre.
Pana data viitoare,va pup.

Punct si de la capat.

Aseara a fost o seara plina de evenimente importante.Am fost la majoratul unei bune prietene unde pot zice ca m-am distrat relativ ok,am dansat pana la epuizare dar m-am retras repede.
Si dupaia pot zice ca a inceput distractia.Am aflat lucruri noi,lucruri care m-au lasat masca dar totusi ma bucur ca le-am lamurit.
De multe ori cine te tradeaza cel mai repede sunt fratii,si prietenii.La un moment dat,ramasesem intr-o ceata totala iar acum trebuie sa retrag tot ce am scris in posturile anterioare.Nu am fost folosita asa cum credeam,nu,a fost ceva serios,numai ca din cauza asa zisilor "prieteni",varianta mea a povestii nu a mai fost ascultata si eu am ramas in aer.Imi pare rau ca a trebuit sa se ajunga la asta,sa se termine asa brusc si aiurea,dar ce sa faci,se pare ca asa a fost sa fie.
Dar uite ca roata se intoarce,prieteniile se reintregesc si totul are un final fericit.Sau un nou inceput?
Asa ca zic acum,punct si de la capat.Eu sunt fericita acum asa cum sunt,o piatra mi-a fost luata de pe inima,el e fericit,toti suntem fericiti si ma bucur.
Iar acum stiu ca am pe cine conta atunci cand am nevoie,si stiu sa am grija pe viitor cu prietenii mei.Stiu ca am pe cineva care ma iubeste si ca trebuie sa tin cu dintii de tot ce am in momentul de fata.Si sa nu uitam:iti multumesc pentru tot :)

Complicat si totusi simplu.

De multe ori tindem sa credem ca alegerile pe care le facem in viata sunt cele mai corecte si cele mai bune,dar de multe ori se dovedesc a fi gresite.Si atunci nu ne ramane decat sa suferim repercursiunile alegerilor noastre si atat.
De ce am ales titul "Complicat si totusi simplu" pentru postul de azi?Ei bine,pentru ca asa este.De multe ori ne complacem in anumite situatii doar de dragul de a o face,in situatii dificile,deoarece credem ca aceea e singura cale,fara sa vedem si partea simpla a lucrurilor.Asta pentru ca noi,oamenii,asa suntem facuti.Alegem partea grea,fara sa ne gandim la consecinte,iar apoi unii dintre noi,din cauza lasitatii,dau inapoi,iar altii,mai curajosi merg pana la capat.
Si in viata mea au fost multe momente in care m-am aruncat in lac ca sa zic asa,fara sa stiu cat e de adanc.De cateva ori am reusit sa ies la suprafata,si aici recunosc,cu ajutorul altora,iar de cateva ori nu.Am facut in viata alegeri pe care acum le regret din suflet,dar asta este,nu mai pot da inapoi.Si asta doar pentru ca nu am avut rabdarea necesara sa gandesc inainte sa sar.
Pe de alta parte,am facut si unele alegeri pe care acum nu le regret si nici nu le voi regreta vreodata.Alegeri datorita carora viata mea e mai senina acum,mai complicata si totusi  mai simpla.
Va multumesc tuturor celor care ati fost alaturi de mine atunci cand mi-a fost greu,va multumesc si celor care mi-ati facut rau,dar raul vostru m-a invatat sa fiu mai atenta pe viitor.Va multumesc si celor care m-ati invatat sa visez,pentru ca visul este cea mai puternica arma a unui om.
Si daca voi credeti ca v-am uitat,ei bine,sa stiti ca nu e asa.Ceva din mine a ramas la voi,si e ceva ce nu voi mai putea recupera vreodata,doar sa stiti ca nu va voi recunoaste faptul ca nu v-am uitat,in fata;sunt prea orgolioasa sa fac asta.Uneori e suficent sa astepti un semn,oricat de mic si subtil ar fi.

Pana data viitoare,va pup.

Home sweet home.

Stiti cum se spune,ca nicaieri nu-i ca acasa?Ei bine,ce se intampla atunci cand acasa nu mai e la fel?Ce se intampla cand ajungi acasa si te simti de parca ai fi straina in locul ala?Cum e cand te simti goala pe dinauntru,ca ceva iti lipseste,si tot ce ai ca sa iti aduca alinare este un tricou din care se resimte inca parfumul lui?Si stai si asculti piesa pe care ati dormit impreuna prima data,iti dau lacrimile si totul te doare?Desi stii ca nu s-a terminat nimic intre voi,ca va veti revedea peste cateva saptamani,care par ani,totusi nu te poti abtine sa nu fi absenta de tot ce se intampla in jurul tau,de prietenii care odata te faceau sa razi iar acum nu mai prezinta un asa mare interes,pentru ca totul,tot ce simti si gandesti se invarte in jurul lui.
A fost o saptamana frumoasa in Bucuresti.O saptamana in  care m-am simtit iubita si placuta de toti din jurul meu.O saptamana in care am zambit cu adevarat si am spus sincer si raspicat "Sunt bine."Am gasit in el tot ce cautam.Si acum stau si ma gandesc,stiu cui trebuie sa ii multumesc pentru tot ce traiesc eu acum.Pentru ca daca nu era acel EL,eu nu ajungeam sa il cunosc pe cel care imi face inima sa bata putin mai repede decat trebuie,care ma respecta si adora.Si pentru care sentimentele sunt reciproce.
Si acum,sa dam cartile pe fata.Iti multumesc VLAD,pentru ca mi-ai deschis ochii cu tot ce ai facut si zis.Daca nu erai tu,ajungeam sa fiu o frustrata care nu stie ce vrea de la viata.Dar acum stiu.Si iti voi fi mereu recunoscatoare.Ai fost un element important in viata mea,ca sa zic asa.
Un weekend frumos sa aveti!

"Orice sfarsit are un nou inceput."

Am citit odata o carte,iar la un moment dat,am nimerit peste un citat foarte frumos si simplu.
"Orice sfarsit are un nou inceput."
Mi-a placut foarte mult,desi nu credeam asta si nu am crezut.Insa acum cred.Cred din tot sufletul ca tot ce ni se intampla in viata asta,se intampla cu un scop.Ne intristam dar numai ca apoi sa putem aprecia adevarata valoare a lucrurilor.Suntem dezamagiti doar pentru a invata la randul nostru sa nu dezamagim.Plangem ca apoi sa invatam sa radem.E atat de simplu si totusi atat de complicat!Da,am suferit si recunosc asta,nu are rost sa ma prefac.Am suferit din cauza lui pentru ca parea atat de ideal.Nu stiu,probabil a avut dreptate.Probabil El nu a fost decat o provocare in viata mea,o provocare pentru mine,sa vad ca eu pot avea ce vreau.Da,asta ai fost.Doar o provocare.Recunosc,desi fiind o provocare,m-am atasat de el.Fara sa vreau.Pentru ca asta sunt eu.Mereu ma atasez intr-o mai mare sau mica masura.Dar stii ce este ciudat?Ca desi pareai tot ce vroiam,nu mi-ai adus lumina in viata.Da,te "aveam",dar in rest totul mergea prost.Foarte prost.Spre deosebire de acum.Acum,totul merge atat de bine din toate punctele de vedere.Sunt fericita,rad,dansez,ma bucur cu adevarat de viata.Alaturi de o persoana speciala si familia lui care este ca si familia mea.Familia noastra.Nu ma asteptam sa gasesc ce am gasit.M-am dus legata la ochi fara sa stiu concret la ce sa ma astept.Iar ce am gasit este cu mult peste asteptarile mele.Am gasit oameni,care desi nu au vila,masini si bani,stiu sa se bucure de viata.Stiu sa se bucure de lucrurile mici si aprecieaza totul la adevarata valoare.E ciudat stii..credeam ca odata ce ceva s-a sfarsit,e imposibil sa mai existe un nou inceput,chiar daca asa era citatul.Dar acum,recunosc cu mana pe inima ca da,pentru orice sfarsit exista un nou inceput,trebuie doar sa lasam lucrurile sa vina de la sine,fara sa fortam nimic.Pentru ca atat fericirea,cat si dragostea,ne gaseste ea pe noi.Daca o cautam noi cu forta,nu vom obtine nimic,doar ceva iluzoriu,care va dura pentru scurt timp iar apoi vom fi lasati cu ochii in soare.Asa ca dragii mei,nu incercat sa cautati fericirea si dragostea acolo unde nu exista,ci asteptati.Totul va veni de la sine si nu uitati: "Orice sfarsit are un nou inceput."




--P.S: Inca sunt in Bucuresti,pentru cei curiosi.--

Cum sa frangi inimi.

In primul rand,ascultati asta, se potriveste cat de cat cu situatia,numai ca rolurile sunt inversate.
Asa,si acum sa trecem la subiect.Titlul postului de azi,"Cum sa frangi inimi.".Am de gand astazi sa va invat asta.Da,cred ca multi dintre voi ati vrea sa stiti.Pai,sa incepem.
In primul rand,totul trebuie sa fie spontan,sa fie neprevazut.Sa ii spui ei ca e neprevazutul din viata ta,ca esti fericit cu ea,sa o alinti,sa ii spui ca e micuta ta.Sa inceapa totul de la o gluma bineinteles.Iar apoi,intr-o seara,in care ingerezi cantitati industriale de alcool,sa o suni si sa ii spui cele mai ascunse sentimente ale tale,eventual sa ii zici chiar ca ai ajuns sa te indragostesti de ea,sa o iubesti.Da,zi ca o iubesti.Asta o va impresiona pana la lacrimi.Apoi fa-i complimente,spune-i cat de frumoasa ii e privirea,buzele,atinge-i pielea in timp ce ii spui cat e de fina...Zambeste-i,asculta ce are de zis,cand iti spune ce are nevoie,ce cauta si ofera-i ce vrea.Ofera-i ce vrea in subconstient.O vei vraji total cu toate astea.Si cand ea va fi in al 9-lea cer,spune stop.Dar nu ii spune in fata,ci nu o mai suna si fi indiferent.Stii,indiferenta doare al dracului de tare.Ea nu te va suna,daca tu nu o suni,pentru ca nu va sti ce sa creada.Si tu ai scapat.Si astfel o lasi in ceata.Si astfel i-ai frant inima.Iar si iar si iar.
Cam asa frangi inima unei fete cel mai bine.Dar bineinteles ca situatia se poate intoarce la 180 de grade,fata sa gaseasca un altul care sa ii ofere ceea ce cauta si poate,poate va fi el persoana potrivita.
Celor carora nu va place postul de astazi,imi cer scuze ca v-am facut sa va pierdeti timpul degeaba.Acesta este ultimul post pana in 21 aprilie.Voi fi plecata in Bucuresti,asa ca va doresc un "Paste fericit!",sa fiti cuminti si aveti grija de voi.
O saptamana frumoasa!Pana data viitoare,va pup.

Scrisoare pentru prieteni(I)

"Draga mea prietena,recent imi spuneai ca viata ta a devenit brusc mult mai frumoasa,si iti vedeam zambetul sincer,iar ochii iti straluceau.Erai atat de fericita!Dar ceva s-a intamplat cu tine,si nu vrei sa imi spui.Ceva a intervenit in calea fericirii tale si ti-a distrus toate sperantele care le aveai.Iar acum ochii iti sunt tristi,si desi incerci sa zambesti si spui acele doua cuvinte "Sunt bine",inauntrul tau este furtuna.O furtuna puternica care iti intuneca ratiunea.Si asa ajungi sa nu iti mai controlezi actiunile si incerci sa iti versi toata frustrarea pe altii.Stiu,e greu,indiferenta doare si pe tine asta te afecteaza cel mai mult.Tu,care esti o persoana a atingerilor,esti ranita acum.Te vad zilnic si imi dau seama de asta.Somnul iti e tulburat si sentimentele sunt vraiste.Inca o data ti-ai dat inima pe tava,si ti-a fost rupta...sau cel putin crapata.Sau poate te inseli.Poate nu e decat imaginatia ta care iti joaca feste,poate este doar o incercare,o proba peste care trebuie sa treci.Nu stiu ce sa iti zic sa faci.Mi-ai cerut sfatul,dar eu de data asta nu sunt in stare sa ti-l ofer.Si e greu.Durerea ta ma doare pe mine.Poate ca cel mai bine ar fi sa astepti,sa astepti ca persoana aceea sa isi dea seama cat de tare ii duci dorul,cum ti-e dor de privirea ei,de sarutarile ei,de atingerile ei,de vocea ei.Intr-un cuvant,asa cum i-ai zis,de tot ceea ce esti tu cand e langa tine.Poate va realiza,poate nu.Si desi esti confuza,nu uita,speranta moare ultima,si mereu tot raul spre bine.Pana data viitoare,ai grija."

Momente ciudate.

Hm,cum sa incep?Ca sa intelegeti,ar trebui sa incep cu inceputul nu ?Ei bine,ce pot spune e ca aseara a fost o noapte foarte ciudata,plina de momente ciudate.Sa incepem cu unul dintre ele.In gasca asta mare de nebuni/nebune,mai sunt si unele persoane,sau mai bine zis una singura care uneori se pare ca nu stie ce vrea de la viata,si desi cei de langa ea,care ii vor binele o sfatuiesc ce sa faca in unele situatii,ei ii intra pe o ureche si ii iese pe cealalta.Cati dintre voi nu au facut asta?Cati dintre voi nu au ignorat sfaturile celor din jur,si au facut ce au vrut ca mai apoi sa dea cu capul de zid,fara sa stie daca au sau nu sub ei o saltea?Cam in categoria asta se incadreaza si amica mea.Desi am incercat mereu sa ii dau sfaturi bune,nu prea are ea urechi sa le auda.E intr-o relatie care o face fericita,de cele mai multe ori,numai ca si ea,ca dealtfel tot sexul frumos,are asteptari mult prea mari de la prietenul ei.Nu ma intelegeti gresit,nu zic ca e numai ea vinovata,doar ca uneori e lipsita de tact si diplomatie in gesturile care le face si cuvintele care le zice.Si asa ajunge sa se certe cu el,fara sa rezolve nimic.
Si cum ramane cu cealalta amica,care e innebunita pana peste cap de un tip,numai ca el e intr-o poveste mult prea complicata din care nu prea mai are cum sa iasa?Cum ramane cu ea,care atunci cand il vede,inima incepe sa ii bata cu 200 km/h,sangele ii urca in cap si ii intuneca orice judecata?
Apoi mai e amica care e dezamagita mereu de cei din jur.De oameni care ii promit ceva si isi incalca promisiunile,iar pentru ea o promisiune este un lucru sfant,si ii e greu sa treaca peste,dar din cauza ca e si foarte sufletista,iarta si uita?
Cum ramane cu amica care plange in bratele altora pentru ca nu poate avea niciodata ceva numai al ei,e nevoita sa imparta totul,pana si pe cel la care tine?Si care atunci cand ingereaza cantitati relativ industriale de alcool,nu-si mai poate tine sentimentele in frau?
Si cum ramane cu el,cu amicul care s-a bagat intr-o situatie din care nu poate iesi prea usor?Care desi iubeste,uneori cedeaza in fata sexului frumos,ca de',noi fetele suntem irezistibile nu ?
Da,aseara a fost o noapte foarte ciudata intradevar.Am aflat lucruri pe care nu credeam ca o sa le aflu,si mi-au fost puse pe tava sentimente si ganduri.
Cateva sfaturi?Amica mea draga,care nu ma asculti niciodata,invata sa fii mai rabdatoare si intelegatoare cu prietenul tau,si pe calea asta ma adresez si lui.Invata sa fii si tu mai rabdator cu prietena ta,mai intelegator,si inainte sa aruncati cu acuzatii unul in capul celuilalt,discutati problemele.Pentru ca daca o sa le vorbiti in loc sa strigati si sa va scoateti ochii unul la celalalt,o sa vedeti ca totul o sa se rezolve mult mai usor si repede decat ati putea crede.
Amica mea draga,cea cu capul in nori si foarte indragostita.Nu te mai arunca cu capul inainte si nu iti pune inima pe tava.Vorba aia,are balta peste,iar intr-o zi,cand nu o sa te astepti,o sa rasara si soarele pe strada ta,ai sa vezi.
Amica mea cea mereu dezamagita de ceilalti.Pune piciorul in prag si ia-l pe NU in brate.Invata sa nu-ti mai lasi increderea tradata de nimeni si o sa vezi ca totul o sa fie mult mai usor atunci.
Si amicul meu care te bagi in situatii ciudate si fara scapare.Invata-l si tu pe NU si o sa iti fie bine.Stii,e o vorba.Nu lasa niciodata pasarea din mana pentru cea de pe gard.S-ar putea sa ramai fara niciuna.
Iar acum,in incheiere,sper ca aceste mici sfaturi sa va fie de folos.Nu,nu incerc sa fac pe psihologul,am doar intentii bune,si macar voi sa imi urmati sfaturile,daca eu nu o fac cateodata.
O zi minunata sa aveti!

"Sunt bine."

In urma unor evenimente din ultima saptamana,cand a inceput totul,s-au schimbat multe.S-au aflat lucruri noi,s-au legat relatii,s-au schimbat prietenii.
Cati dintre voi nu au trecut prin schimbari de genul?Cati dintre voi nu au incercat sa afiseze un zambet in timp ce inauntrul vostru era furtuna?Cati dintre voi nu au avut parte de evenimente care v-au lasat un gust amar dar ca sa nu pareti slabi in ochii celor de langa voi ati spus "Sunt bine." ?
Si eu am folosit de multe ori aceste doua cuvinte.Nu am vrut sa par slaba in ochii celor din jur,pentru ca daca ceilalti te vor vedea asa,vor incerca sa profite.Nu ai ce face,asa sunt unii oameni(daca ii putem numi oameni),dar tu trebuie sa fii puternic si sa treci cu capul sus peste orice s-ar intampla.A trecut o saptamana ,o saptamana in care am redescoperit sentimente pe care nu credeam ca mai sunt capabila sa le am.Iar aici vin si constat: e incredibil cat de mult te poate influenta/schimba cel de langa tine.Uneori in rau,alteori in bine.La mine e un caz fericit si iti multumesc.
Iar pentru cei care nu sunt cazuri fericite,tot ce va pot spune e: nu lasati niciodata pe nimeni sa va influenteze gandurile si faptele.Nu-i lasati sa va fure visele zicand ca sunteti prea slabi pentru a le implini.Nu-i lasati sa va conduca si sa va doboare.Si deabea atunci,cand veti reusi sa faceti tot ce v-am zis,deabea atunci veti putea afisa un zambet autentic si veti zice sincer,clar si raspicat "Sunt bine".Pentru ca nu merita sa suferi sau sa te schimbi pentru nimeni,iar cei care vor merita,nu iti vor cere asta niciodata.
Si desi afara ploua,tuna si fulgera(cel putin la mine),va doresc sa aveti o zi minunata!

En detail.

Daca mi-ar fi spus cineva acum o luna si ceva ca voi iesi din cochilia in care ma restrasesem,as fi zis ca glumeste,ca nu e posibil asa ceva.Timp de 7 luni lungi,am stat izolata in casa.Nu ca as fi fost pedepsita sau asa ceva,dar pur si simplu nu am vrut sa ies.Ieseam la scoala si atat.Si petreceam zilele si uneori nopti intregi stand la calculator,inchisa in lumea mea virtuala,cu prietenii mei de la distanta,care din nefericire erau singurii pe care ii mai aveam.Puteti sa radeti,sa ziceti ce vreti,dar am legat prietenii frumoase la distanta si chiar relatii.Visam sa ne vedem si sa traim happily ever after.Dar acum imi dau seama ca asemenea relatii nu vor putea fi niciodata posibile,si aici vorbesc din proprie experienta.Bine,nu zic un nu categoric,mai sunt si unele cazuri in care relatiile la distanta rezista cel mai mult si sunt cele mai puternice,ajungand chiar si la o casnicie fericita.Dar pana la o casnicie sau o relatie serioasa e cale lunga.

Eu una cel putin sunt o persoana care are nevoie de apropiere si contact fizic.Sa fiu langa persoana respectiva,sa traiesc anumite momente langa ea.Desi sunt un Capricorn veritabil,se pare ca am numai o parte din calitatile si defectele acestei zodii.In schimb,avand ascendentul in Rac,de la aceasta zodie am foarte multe caracteristici.Stiu ca o sa dau copy/paste,dar citind urmatoarele randuri,ma veti cunoaste mai bine cum sunt eu defapt.

"Au o imaginatie bogata, sunt oarecum sentimentali, intelegatori si vorbareti. Au o memorie prodigioasa, mai ales pentru evenimentele istorice sau familiale; sunt harnici, frugali, strangatori si grabiti sa acumuleze cele necesare vietii.Aceste persoane sunt niste creaturi foarte tandre. Au ceva care ii face sa vi se para foarte familiari - de parca ar fi chiar baiatul sau fata din vecini. Atunci cand intra intr-o incapere n-o fac intr-un mod evident. Mai degraba, se dau intr-o parte si isi croiesc drum inauntru. Pentru ca in general sunt destul de emotivi, pot sa devina nelinistiti foarte repede, mai ales in public.Din moment ce au descendentul in Capricorn, persoanele cu Ascendentul in Rac cauta stabilitate si siguranta in partenerul pe care il au si in prietenii lor. Aceste persoane se descurca cel mai bine atunci cand partenerul da dovada de putere, stabilitate financiara si emotionala si indemanare. De fapt, nativii cu Ascendetul in Rac prefera relatiile in care exista niste reguli bine definite. In anumite cazuri, acesti nativi pot sa isi surprinda partenerul.De obicei manifesta inclinatii psihice sau oculte."

Ei bine,aici ma incadrez eu defapt.Poate multi nu credeti in zodii,sau astrologie.Si nu voi incerca sa va fac sa credeti,dar cel putin mie mi se potriveste descrierea respectiva.

O zi frumoasa sa aveti!

De ce?

Stiti ce ma enerveaza foarte mult pe mine?Genul de persoane care iti dau,cadou,anumite lucruri,pe care sa ti le ceara inapoi.Serios,mi se pare cea mai mare porcarie posibila.Eu una,spre exemplu,nici macar atunci cand am dat imprumut ceva,nu am mai cerut inapoi,pentru ca asta sunt eu,ce pot face daca am un suflet mare si nu ma lasa inima?Am daruit multe lucruri la viata mea,incepand cu lucruri materiale pana la sentimente si emotii.Si ce am obtinut?Nimic,doar experienta de viata,si o lectie ca altadata sa nu mai dau.Desi,nu mi-am invatat lectia si a fost nevoie de multe tentative pana sa imi intre ceva in cap.
Doi la mana,persoanele care nu pot trece peste ceva,care cred ca ai vrut doar sa le faci un rau lor,si te vad ca cea mai mizerabila fiinta de pe pamant.Fratilor,reveniti-va!Incerci ceva cu cineva,vezi ca nu merge,totusi zici "hai treaca,mearga de la mine,poate sunt eu de vina,hai ca nu renunt acum si mai incerc,poate poate o sa fie mai bine",dar totusi nimic bun nu se intampla,si atunci zici STOP.Si celalalt ce zice?"Ah,si-a batut joc de mine,nu a fost decat o joaca,nu a fost nimic serios,ce javra de om si asa mai departe."Fratilor,celor care li se intampla asa sa stiti ca nu au facut ce au facut cu intentie rea[bine,aici probabil mai intra si exceptii,sunt unii care fac rau intentionat] dar ganditi logic si calm.Ati fi preferat sa traiti in minciuna,ca celalalt sa zica,"da,totul e bine si frumos,te ador,te iubesc" iar in timpul asta sa viseze la altcineva?V-ar fi placut ca atunci cand va saruta,imbratiseaza,spune vorbe frumoase,sa se gandeasca la altcineva?Va place genul asta de teatru ieftin?Mie nu.Decat sa traiesc intr-o minciuna,chiar daca adevarul doare,prefer sa spun sau sa mi se spuna.
Adevarul doare,iar multi,decat sa sufere,prefera sa se complaca in tot felul de situatii,crezand ca totul va fi bine,sa stea ascunsi intr-o relatie falsa din care nimic bun nu va iesi.Incercarea moarte n-are.Si incerci.Si apoi nu merge,opresti totul,si tot tu esti cel condamnat,ca domne,esti un nesimtit fara scrupule.Nu dragii mei,deschide-ti ochii,tot ce se intampla se intampla cu un motiv.Iesiti din cochilia voastra si infruntati realitatea.De ce sa te ascunzi dupa deget?De ce sa nu fii curajos si sa infrunti orice provocare apare in calea ta?De ce,de ce,de ce?Iata o intrebare la care eu nu gasesc raspunsul.Asa ca va las pe voi,poate o sa reusiti sa ma lamuriti.Pana atunci,o viata frumoasa si plina de incercari peste care sa treceti cu capul sus va doresc.

Top-ten pasiuni.

In timp ce stateam si contemplam iar frumusetea monitorului meu,cu a doua cafea pe ziua de azi langa mine,ascultand piesa asta ,am zis ca ar fi cazul sa scriu mai multe despre mine.Bineinteles,nu toate detaliile picante ale vietii mele,ci doar pasiunile mele.

Iar acum,fara sa o lungim prea mult,sa incepem!

1.Cartile

De cand eram mica-mica,mi-a placut sa citesc.Am inceput bineinteles cu povestile clasice,scrise de Ion Creanga,Petre Ispirescu si asa mai departe,si pe masura ce am crescut am trecut la romane mai complexe,scrise de autori straini.Sunt genul de persoana care stie sa aprecieze o carte buna si care se transpune in piele personajului atunci cand citeste.

2.Parfumurile

Pot spune despre mine ca sunt o persoana cu simturi ascutite,mai ales cel olfactiv.Ador parfumurile dulci dar nici cele mai puternice nu-mi displac.Sunt genul de persoana,care daca simte un anumit miros intr-un moment important al vietii,sau la o persoana importanta,de cate ori voi simti acel miros,imi voi aduce aminte de momentul sau persoana respectiva.


3.Muzica
De obicei atunci cand stau la calculator,nu ascult muzica.Rareori,ascult la casti,pe telefon,atunci cand merg singura pe strada sau cand sunt in autobuz.Bineinteles ca ascult muzica si cand merg la vreo petrecere,sau cand ies in Taverna [cam pe acolo imi petrec in ultimul timp zilele ] 


4.Filmele
A fost o perioada in care tot ce am facut a fost sa ma joc un anume joc[care tin sa precizez ca nu imi mai starneste absolut deloc interesul acum],si am uitat de vechea mea pasiune.Ador sa ma uit la un film bun,horror,comedie sau romantic,alaturi de persoana iubita sau prieteni.


5.Ciudateniile
Aici,fara sa dau prea multe detalii,intra tot ce tine de supranatural,ocult,magie si asa mai departe...Sunt lucruri pe care le vorbesc cu persoane cu atractie fata de asa ceva,restul nu ma vor intelege.


6.Piercinguri si tatuaje.
Le ador,chiar sunt mandra posesoare a trei piercinguri superbe,pe care mi le-am facut cu mana mea,si am si patru tatuaje,pentru care nu am motive de lauda,sunt si ele acolo doar ca sa fie.Nu mi se par metode prin care cineva se poate "da mare",eu una cel putin mi le-am facut doar pentru placerea mea personala.


7.Discutiile
Ador momentele in care intalnesc persoane cu aceleasi interese ca mine,sau cel putin asemanatoare,si intre noi se infiripa discutii atat de interesante,incat timpul zboara pe langa noi fara sa ne dam seama.


8.Atentia
Ador sa mi se ofere atentie.Nu ma intelegeti gresit,de exemplu,nu imi place sa fiu in centrul atentiei intr-un grup ,ci aici ma refer la atentia din partea persoanei iubite.Un mic sms,sau un pupic in acele momente cheie conteaza foarte mult si ma fac sa ma simt foarte bine.


9.Florile
Banuiesc ca orice femeie apreciaza florile,asa ca de ce as fi eu o exceptie?Trandafiri,crini,zambile,orhidee cam astea ar fi preferatele mele.


10.Animalele
Iubesc orice animal,in special cainii.Sunt cei mai de incredere prieteni pe care ii poate avea un om,si poti fi sigur ca nu te vor trada niciodata.


Cam astea ar fi pasiunile mele,doar cele mai importante,cei care ma cunosc stiu si restul despre mine[sper!!],iar cei care ma vor cunoaste,vor afla pe parcurs.


O zi minunata sa aveti!

Cafea si alte lucruri imature.

Inspirata fiind de o cafea si de una din piesele mele de suflet si anume Three Days Grace-Never too late ,am hotarat ca a venit timpul sa imi astern gandurile undeva,am tinut totul pentru mine mult prea mult timp,si nu mai rezist,paharul s-a umplut si da pe dinafara,daca nu cumva chiar s-a revarsat.Sunt confuza,mii se ganduri mi se preumbla prin minte.Dar inainte de asta,am sa scriu aici gandurile unei prietene foarte bune,care o cunosc de o viata,o cunosc de parca as fi eu insami.Imi spunea ca ratiunea si inima ei se bat cap in cap si nu stie ce sa faca,pe care sa o asculte.Desi,un lucru concret stiu atat ratiunea cat si inima ei.Amandoua sunt de acord si o iau razna in prezenta unui anume personaj masculin.Amandoua adora felul in care miroase,felul in care se simte pielea lui pe pielea ei,felul in care ii zambeste si felul in care o priveste.Si nu,nu era melodramatica,ci simte cu adevarat ceea ce  scriu eu acum despre ea .Cu fiecare minut care trece,cu fiecare clipa petrecuta impreuna cu el,se scufunda si mai adanc intr-un abis de vise si sperante,dar totusi ii este teama.Teama de a nu fi totul doar un vis mult prea frumos,din care o sa fie nevoie sa se trezeasca la un moment dat.E fericita,da,e fericita.Aseara a plans.Si nu,nu erau lacrimi de tristete,erau lacrimi de fericire,o fericire incomensurabila.Se indragosteste.Cel putin,dupa spusele ei,poate fii linistita in privinta asta,a primit aprobarea lui  de a se indragosti.

Acum,lasand-o pe ea la o parte,sa vorbim despre cei din jurul meu.Da,stiu,am facut greseli la viata mea,greseli care i-au ranit pe cei din jur,si chiar daca regret acum,nu se mai poate da timpul inapoi.Tot ce pot face e sa sper,sa sper ca intr-o zi totul va fi bine,persoanele care m-au ranit si pe care le-am ranit,vor uita si voi uita si eu...

O alta dilema,care ma macina.De ce unele persoane sunt atat de imature?Arunca in stanga si in dreapta cu vorbe,fara ca macar sa asculte si varianta ta a povestii ?Trag concluzii pripite,pe tine te lasa in aer si cu gura cascata.De ce incep sa tipe in loc sa asculte?De ce pleaca in loc sa stea?De ce se poarta atat de al dracului de imatur si de aiurea?Cred ca daca apeleaza la genul asta de comportament,vor impresiona pe cineva?Ei bine,un sfat,NU.Daca te porti imatur asemenea unui copil care se arunca pe jos cand nu i se cumpara o jucarie,ceilalti te vor ignora.In schimb,daca probabil ai incerca sa judeci totul la rece,sa vorbesti in loc sa tipi si sa stai sa asculti in loc sa pleci,atunci ceilalti te-ar vedea altfel.Asa ca,ganditi-va la asta inainte sa va purtati ca un copil.Lucrurile se intampla intotdeauna cu un motiv,nimic nu e intamplator.